Chef de primavara

Poate ar trebui sa vorbesc despre summit-ul NATO,sau ceva mai"actual";sunt multe variante,eu aleg primavara...
Pentru ca asa spune cel mai simplu:inceput.
Nu avem timp;eu am,dar nu-i al meu...ma imprumut zilnic si mai cer secunde,clipe ce nu sunt ale mele,si ma trezesc atat de incorsetata traind intre constante care nu ma definesc,incat ma caut printre cioburile unui trecut cu emotii de primavara...de ce nu am un timp al meu?Pentru ca prezentul imi aminteste de trecut si viitorul de prezent...
Stiu ca Eliade spunea ca tinerii sunt aceia care traiesc cel mai mult in trecut:nu batranii,nu adultii,tinerii...si mai e si vorba aia:prapadesti prezentul/viitorul pe tineri(ceva de gen).
Cine citeste chestia asta si zice:asta crezi tu,pentru ca esti mai"poetica"-zic asa frumos,desi stiu cam cu ce s-ar putea inlocui"poetica":))
Suntem intr-o continua cautare si uitam ca nu finalitatea conteaza,ci oamenii pe care ii intalnim in"calatoria" noastra,momentele p care le ratam pentru graba asta...acel "ceva" de care uitam...
Pana voi putea sa am un subiect concret si sa scriu "cum trebuie",va urez tuturor sa aveti...chef de primavara!