Contabilitate
de Marin Sorescu


Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).



***Pacat ca nu am scris eu poezia asta.Mi-am amintit fara sa vreau de ea(sau nu).Si mi se pare minunata prin mesajul transmis.Simplu pentru unii,ambiguu pentru altii ,dar sigur nostalgic,mai ales acum. S-au dus anii de liceu si cu ei s-au dus cateva emotii la care mie una mi-e greu sa renunt.Vin altele,poate mult mai intense.Vin oameni noi,incercari noi,sanse,oportunitati noi.
* "in sfarsit...o soarta " :)