Ma imbat cu acelasi cotidian in care ne iubim prea mult fara sa ne cunoastem,ne vrem prea mult in aparente...in care clipele respira sacadat intre noi si acea umbra...
Cunosti vreun trecut mai inexistent ca al nostru?Cunosti vreun prezent care sa se fi uitat pe sine?
Hoinaresc pe drumurile pavate cu amintiri,mirosind a tine si a nopti de martie.Fiecare gest al tau s-a dizolvat in mine cu o repeziuciune nepamanteana.
Imi amintesc cum timpul se zbatea intre noi.Te imbratisam de mana cu infinitul...Dar ai fost prea al meu ca sa nu te pierd...
Postări
Doamna Duțescu
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu