Nu e asa ca as fi ipocrita daca as vorbi despre ipocrizie?Incep sa cred ca e nativa...macar o doza.E imposibil sa nu zambesti cand conditiile o cer,nu?E imposibil sa nu fii diplomat desi ai vrea sa smulgi,sa distrugi,sa darami in jurul tau.Si nu ma refer la teribilism.Sunt prea putine lucruri corecte in jurul tau ca sa poti fi deschis si relaxat in fata tuturor situatiilor.Suntem atat de irepresibil prizonieri in aceasta conditie ,incat credem ca dintotdeauna a fost asa.Stim la fel de bine ca nu e adevarat.Pentru vremurile cu sfaturi sincere ,cu prietenii trainice si perene,cu iubiri "nemateriale",in care conta mai mult ceea ce simti,nu ceea ce se vede,pentru acel trecut netrait in care noi ne cream si nu urmaream sabloane...pentru ele scriu acum...suna a oda trecutului,cand,de fapt e o banala retrospectiva a unei imbratisari langa un felinar cu lumanari,a unei priviri furate intr-un dans prea pasional...
Nu vreau sa vorbesc despre erotism aici,desi era si atunci(logic),poate mai avansat,in sensul ca dionisiacul nu tindea,ca astazi spre mediocritate.
Vorbesc despre acele inocente inedite pe care simt ca le-am trait,de care mi-e dor...si ma intreb...au fost vreodata ale mele?
Postări
Doamna Duțescu
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu